Scofală, condeierul și regionalistul,
Făcea pe-originalul și - criticat - pe tristul.
Dăduse neaoș buzna în cuhnea literară
C-un polonic de proză și-un strop de glumă chioară,
Împestrițîndu-și totul cu dulci moldovenisme:
Sătisme, cătunisme, cîmpisme, pășunisme...
Dorind s-ajungă faur de limbă cu talangă,
El se-nfrupta - ca ursul - din fagurii lui Creangă.
Oprind mustitul limbii, ca să rămîie dulce,
Se și visa urmașul străbunului Neculce.
În tidva-i creatoare ideea cam lipsindu-i,
Cocea-n cuptorul arteri plăcinte dulci, să-l jindui.
Neologismul tînăr și proaspăt ca o pîne
Era gonit din scrisu-i, ca luna-n cer - de-un cîne.
El forța nucleară și-o boteza acasă,
Adică, manuscrise, drept vlagă sămînțoasă...
Cum focu-i mistuise averea conjugală,
Luă un pumn de galbeni și-ajunse-n capitală
Pe ulița ferată, hăis-cea, cu grăbitorul,
Trăgînd la hanu-n care săltă cu urcătorul.
Umblă cu limba scoasă și gîndul la consoartă,
Dar nu-i găsi tăgîrță (poșetă, doamne iartă!),
Și nici colțuni de nylon și nici căprești botine,
Zavisnică cum este pe coconetul bine.
De-atîta mers porniră borhăile să-i fiarbă,
Dar leac la farmacie pentru borhăi, nici voarbă!
Durîndu-l bodolanul (era și reumatic),
De bolniță zadarnic tot întreabă zănatic.
Ceru, luat cu friguri, oghial mai gros la hanul
Cu nouă caturi: geaba, oghialuri nu-s, sărmanul!
Strigînd că vrea să beie și moare de curechi,
Îi fu adus în grabă un medic de urechi...
Înșurubat în junghiuri și cu desaga goala,
Se-ntoarse trist acasă domnia-sa Scofală.
Din tindă, Scofăloaia, blînd fluturînd vătraiul,
Îi azvîrli o vorbă subțire cum e naiul.
Sub grindina de palme și de vătraiuri grele
Scofală, ca prin farmec, uită de-accelerat, de blocuri,
De ascensor, poșetă, ciorapi și de brelocuri,
Și neavînd, pesemne, sub palme, încotro.
Vorbi și de pantofii cu piele pur șevro...
Pentru-a scăpa de moarte și-atîtea palme unse,
Zvîrlind oghialu-n lături, sub plapumă s-ascunse!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentează