E umed cimbrul pe colină,
măceșii par o florărie,
sorgintea râde cristalină,
ești tu, ești tu, copilărie!
Din roze ceruri ciocârlia
zvonește cântece semețe,
domnește-n toate veselia,
înapoi venit-ai, tinerețe!
Dar ce e vis, e o nălucă...
rămân cu trista mea nevroză,
cu dorul meu nespus de ducă,
spre râul blond, spre ziua roză.
măceșii par o florărie,
sorgintea râde cristalină,
ești tu, ești tu, copilărie!
Din roze ceruri ciocârlia
zvonește cântece semețe,
domnește-n toate veselia,
înapoi venit-ai, tinerețe!
Dar ce e vis, e o nălucă...
rămân cu trista mea nevroză,
cu dorul meu nespus de ducă,
spre râul blond, spre ziua roză.


Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentează