Am țipat la Dumnezeu:
- Tată, ce-ai făcut cu mine
de-ai uitat că sunt și eu
printre cei creați de Tine?
N-am primit nici un răspuns.
Lacrima curge năvală
și îmi vine s-o iau razna
fără nici o socoteală.
Am trei cărți și o valiză,
o umbrelă și-un album,
toată marea mea avere
ce m-a însoțit la drum.
Când privesc în urmă toate
și la astea aș da foc,
nu mai am nimic nevoie,
nici nevoie de noroc.
După-o vreme oarecare
Dumnezeu îmi dă răspuns:
- N-am uitat cum ai crezut.
Altfel cum de-ai fi ajuns
atât aproape de Mine
dacă totul ți-ar fi fost
numai cald și numai bine?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentează