În cutia de sidef și aloi
Au venit podoabe noi,
Lăcuste, păianjeni, brotăcei.
Nu te speria de ei.
I-am încremenit în stihuri blajine,
Ca să te găsească pe tine,
Stăpână.
Șopârla-i pentru glezna de la mână,
Iar șarpele pentru grumaz,
Fetișcană de atlaz -
Și pentru șoldul dumitale, de vioară,
Domnișoară.
Te rog a mă ierta
Dacă-ți zic și tu și dumneata
Și dacă din cuviință și de frică
Mintea mi se face peltică
Și uitucă mi se face.
Chihlimbarul ăsta-i o răgace.
Matostatul e un cărăbuș
Prins acuș.
E adevărat? Nu-i adevărat!
Gângăniile au cam întârziat,
Și cutia de lemn de aloi
S-a întors din drum înapoi,
Pe spinarea furnicilor
În hamul și hățul panglicilor,
Bună dimineața duduie!
Uite-l mărțișorul: nu e!
(Poezie din volumul Mărțișoare, 1936)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentează