Mi-e dor de casă, dor de casa mea,
mi-e dor de-o casă care nu există,
mi-o-nchipui iar, cu-o bucurie tristă,
cu cer în cer şi-n gard cu-o fântânea.
Ea nu se află azi în nici un sat,
o rezidesc din lacrimi şi neştire,
mi-e dor de casa mea din amintire,
care-a plecat şi ea, când am plecat.
Bătrânii mei se află în pereţi,
sau vitele îi calcă în copite,
mi-e dor de casa mea pe negândite,
mi-e dor de dorul fostei mele vieţi.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentează