Cunosc demult o blândă ţară veche:
se-nvecina cu basmul şi balada
avea mai gingaş sufletul ca nada,
iar inima mai pură ca zăpada,
și milostivă fără de pereche.
Ca să-ţi încerce multa bunătate,
o, ţara mea, mâncată de jivine,
pe drumurile-ţi albe-n triste sate,
cu traista de cerşetor în spate,
azi iar colindă Dumnezeu prin tine.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentează