Straniu adevăr îl doare,
Între speranţă şi destin,
Sub fardul stării de candoare
Pe măscăriciul clandestin.
Venit la curtea unui astru,
La curtea zeilor sătui,
Ciudatul măscărici sihastru
Se-ascunde zilnic prin statui.
Dar tot mai speră o fisură
Prin care soarele lichid,
Contaminându-l cu arsură,
Să-l treacă dincolo de zi.
În taină culegând grăunţe
Din poala unui cer uscat
Aşteaptă calm să se pronunţe
Sentinţa balului mascat.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentează