Frica cea oarbă-și sună arginții,
Dulcele clinchet este etern!
Unii își spintecă propriul stern,
își scot din carne și-și vând părinții.
Alții-și divoră zeii și sfinții
și tâmpla mamei sub ei și-o aștern;
gândul ajunge un biet subaltern
care-și consultă burta și dinții.
Tresar chiar și morții, până-n infern
boala sărutului biblic îi miră
ci noi ne mai vindem propria șiră,
și gura noastra sărută modern.
Sărutul lui Iuda pare să fie
pecete a lumii, pururea vie.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentează