Ce binecuvântare şi blestem
Cea mai frumoasă veşnic să rămână,
Chiar şi-n situaţia când o tăcem,
Ea, limba română.
Tuşesc şi plâng străini destui în ea,
Frânturi din alte graiuri o îngână,
Dar, fiecare se va vindeca,
Prin limba română.
Când singur eşti la margine de timp
Şi moartea-ţi iese-n drum, ca o bătrână,
Nu dispera, că te salvezi în schimb
În limba română.
Între maternitate şi muzeu
Un ambitus din cer până-n ţărână,
Vorbeşte uneori şi Dumnezeu
În limba română.
Nu-i pentru delincvenţi şi detergenti,
S-a construit în temple şi la stână,
Se tem şi-n somn eurocraţi recenti
De limba română.
Ca vinul vechi de mii si mii de ani,
Când îşi ridică vocea din ţărână,
Oximoron de daci şi de romani
E limba română.
N-o pot răni aşa cum n-o traduc
Toti ce-i pun otravă la tâtână,
În răsărit, ca într-un cuib de cuc,
Stă limba română.
Acum, într-un tablou sacerdotal,
Trei tragice surori se ţin de mână,
Muntenie, Moldovă si Ardeal,
In limba romană.
Biserica ne dă acest pridvor
În plin vacarm de epocă păgână,
Spre Invierea noastră-a tuturor,
În limba română.
În zi de mântuire şi eroi,
Hristos al nostru pleacă să rămână,
Se-naltă adâncindu-se în noi,
În limba română.
Ne naştem şi murim şi înviem,
Şi truda noastră nu sfârşeşte, până
Nu vom învinge tot acest blestem,
Ca să atingem binele suprem,
În limba română.
Din volumul "Nemuritor la zidul morţii"
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentează