Nu sunt obişnuită să vorbesc
în faţa voastră
ştiu să vorbesc doar în bucătărie
fără incantaţii şi
descrieri în proză ale morcovilor şi
cartofilor răsturnaţi într-o oală cu
spasme lichide
Scriu pentru mine aşa cum beau apă
cum trag aer cum stau cu ochii închişi
peste visele nopţii încercând să le iau prizoniere
Nu pot să fac exerciţii lingvistice
să iau peisajele în mână
şi să le dau drumul pe hârtie
nici oameni nu pot să iau cu penseta
să îi întorc pe toate feţele
şi-apoi să îi scald în cerneală
Am fraţi care stau cu spatele
lor le vorbesc pe prima pagină
pe a doua şi aşa mai departe
întreruptă de câte o fotografie alb-negru
sau sepia când praful este destul de gros
Nu sunt obişnuită să vorbesc
în faţa voastră dar nici în spate
de fapt nu vorbesc
nu mă pricep deloc
Aud toate conversaţiile poeţilor
cu marea, cu pomii, cu iubirea,
cu moartea
şi le stă bine
aud întrebările lor fără răspuns
cerul este gol
totul a coborât pe pământ.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentează