Stai năpàdit de gânduri înțelepte,
nici o cădere nu te mai pătrunde,
gâlgâie-n văi consolatoare unde,
lent, veșnicii s-adună centripete.
Fluxul din sânge poate corespunde
cu revărsarea lungilor versete.
Mijeste pacea, în sfârșit, poete!
Orb, Pegas într-o frescă ți s-ascunde.
Descoperind, calm, satisfacții simple
vei adăsta să-ți sune-n geamuri stropii
ori să-ți indice tâlcuri grave plopii.
Din plusuri moi, prăfos, cu biblioteca,
orice-ar putea de-acum să ți se-ntâmple,
tu-l recitești pe-Ovidiu, pe Seneca.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentează