Cred în îndoială.
Îndoiala este baza cunoașterii
și motorul schimbării.
îndoiala este o condiție prealabilă a certitudinii.
Cel care crede fără ca mai întâi să se îndoiască
este un prost exaltat și un țambal răsunător.
Cel care crede fără să se îndoiască în același timp
este un prost mai puțin exaltat
și un țambal cu sunet mai slab.
.
Credința poate muta munții
dar îndoiala îi va pune la loc.
Cred în îndoiala de după îndoială,
îndoiala care corectează constant
punând întotdeauna întrebări,
oferind răspunsuri la întrebări
în eternitatea eternității.
Îndoiala nu dispare niciodată.
Dar darul profeției a dispărut,
vorbitul în limbi se va sfârși,
și cunoaștere va dispărea.
Căci cunoașterea noastră este o lucrare.
Dacă aș vorbi atât limbile bărbaților cât și ale îngerilor
dar să nu am îndoieli,
atunci aș fi doar un minereu sunător
și un țambal zgomotos.
Îndoiala este răbdătoare și ușoară.
Îndoiala nu este invidiată, îndoiala nu este exaltată,
nu se umflă in pene.
Nu se transmite nepoliticos,
nu se caută, nu se consumă,
nu adăpostește resentimente pentru o nedreptate.
nu se bucură de nelegiuire,
dar bucură în adevăr.
Tolerează totul, crede totul,
speră la toate, îndură totul.
Așa vor deveni permanente
credința, speranța, îndoiala, acestea trei;
dar cea mai mare dintre ele este îndoiala.
Sau dacă a fost dragostea.
Acum sunt iarăși nesigur. Al naibii!
Adevărat, adevărat vă grăiesc?
Traducerea Dorina Brândusa Landen
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentează