Îmi plac umerii lui de piatră.
Ochii iuţi trecând peste vreme
Adulmecă o fantastică glorie
Care din lut o să-l cheme.
Vorbele au stranii străluciri.
Trupul, înflorit în noapte grea,
Clatină un veac de nebunie
Şi la piept îi sângeră o stea.
Înnoptat în ceaţă şi trecut
(Zilele-l poartă, nopţile-l cresc),
În solstiţii lucide şi clare
Se aude glasul lui domnesc.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentează