Brazde lacome de lumini, pămînt împlinit
Fără gînduri, doar în miresme și raze,
Bulgări ieșind din tenebre, rotunjindu-vă
Ca niște valsuri fără auz,
Splendizi ca zăpezile și ploile, așteptați
Aurorele
Abia născute, orbiți aerul cu buze calde
Ca petalele salcîmului înflorit,
Ne priviți
Cu frumusețea ochiului tînăr
Închipuind linii
Ca ale obrazului, pleoape
Și coapse prelungi ce se sting
Ca simpla unduirea a colinelor.
Pămînt somnoros,
Adîncit în vrăjile dimineții, rostind
Silabe de aur, cînd oamenii tăi
Te lucrează și mîngîie,
Cînd gleznele ușoare alunecă
Peste umerii tăi,
Cînd viole îți cîntă în urechi
Ca o dezmierdare a vîntului,
Știm
Că tu ești o formă a marilor
Energii, ca și irizările tîmplei.
Poate atunci, cînd te vom cunoaște
Mai bine, inimile vor bate de fericire
Ca niște privighetori aurii.
Poate atunci, lut năclăit în uitare,
Vei alina pîlpîirile nopții,
Arcul întîrziat al sprîncenei,
Iar aceste cuvinte jucăușe ca niște
Fire de praf vor tresări
Ca zarurile, lucind de viață.,
Lăcrimînd
În seva tuturor primăverilor, simple
Vorbe de lu,t, de prietenie, de uitare
Și amintire,
Rostirii singuratice printre brume
Și ierni.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentează