Te simţi atras de săli de bal, firesc,
O, bard ce cânţi poeme cu mult har!
Şi dansatori picioarele-şi rup clar
Când buzele-ţi prolifice privesc.
Şi-acest zăvor al casei e drăcesc
De nu-l atingi? Şi crezi c-ar fi-n zadar
Să picuri cântul tău, involuntar,
La uşa mea, cu note ce vrăjesc?
Tavanul, iată, sigur va cădea,
Şi şobolani şi bufniţe s-au strâns,
Şi-un greier ceartă mandolina ta.
Taci, nu chema ecoul ca răspuns
Că eşti mâhnit! C-o voce-n tine vrea
Să plângă, căci tu cânţi... departe dus.
Traducere de Octavian Cocoş
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentează