Ane Line și Marine,
nu mai plângeți după mine,
că din câte nopți cu stele
și din câte păsărele
că din câte nopți cu lună
și din câtă câtă bună
că din câte lunci cu soare
și din cât miros de floare,
toate luncile-nflorite,
toate crengile-mpletite,
toate umbrele-n pădure,
toate tufele cu mure,
toante plantele de bozi
toate florile de-arnizi,
pe cămașa de pargat
toate vă rămân în sat!
Din volumul „Lumini suflate de vânt", 1920
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentează