O rază portocalie
luminează geamurile decolorate ale spitalului
într-o ultimă dorință de lucire.
Nu s-a întunecat încă.
În salonul de copii
sub ochii unei mame
morții mereu atât de tineri.
Apa tresare la gura râului.
Strigătul ei:
o rugăminte de a împărtăși blestemul?
Undeva acest amurg va cădea
și va ascunde albeața iasomiei pe cale să înflorească.
Lămpile de curând aprinse
în casele de peste drum
mă fac să privesc spre seara umedă de august
care sprijină vastul necunoscut
în mâini atât de mici și delicate.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentează