Sunt solidar cu mine însumi
Vă înţeleg şi vă admir,
Dar drumurile mele toate
Mă fac să cred că sunt emir
Al versului şi al tristeţii
Căzute dintr-un cer senin...
Chiar azi mă-ntorc şi vă asigur
Că nu e ceas să nu mă-nchin,
Dar nu o fac cum îmi spun "alţii",
Vă spun că sunt un solitar.
Între credinţă şi dreptate
Mă las în voia unui Har
Impuls de viaţă şi răbdare,
Ştiind că va veni o zi
În care altă ironie
Sub pasul vostru veţi trezi.
Sunteţi mai paşnici decât mine,
Mai ştiu că nu sunteţi inculţi...
Eu voi trăi cum simt că merit,
Nu cum îmi prevestesc cei mulţi..
De-acum mă las în voia Karmei,
Îmi las şi inima stindard.
La poarta voastră milenară
Mă recompun din nou să ard...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentează