Pasărea de foc - Tei George

Din asfinţit se naşte o pasăre de foc

Şi mă înalţ de-acuma şi, parcă, mă sufoc

Şi se întoarce roata cu liniştea în sus

Şi simt cum creşte-n mine o coastă-a lui Iisus

Mă las rotit spre dealuri..., spre vale niciodat',

De când mă ştiu primit-am, dar şi mai mult am dat

Din viaţa mea, atâta cât pot să vă mai las -

Şi amintiri şi temeri şi, poate, înc-un glas...

Oceane de cuvinte s-au ridicat, dar pier

Topite sub omătul unui postum Prier,

Că multe dintre ele, gândite la pahar

S-au rătăcit în gândul acelor fără Har 

Şi trec pe lângă alte asemenea poveri

Uitând că ochii lumii sunt, încă, prea severi

Şi las să treacă umbra aceluiaşi apus, 

Să uit că, într-o vreme, destinul m-a supus...

Dar simt cum creşte-n mine o coastă-a lui Iisus

Şi se întoarce roata cu liniştea în sus,

Şi mă înalţ de-acuma şi, parcă, mă sufoc;

Din asfinţit se naşte o pasăre de foc...