Pe deal stă curtea boierească
Și pare-o antică ruină -
Amurgu-n depărtări se luptă
Cu sulițele de lumină.
La margine de drum stau plopii
Cu crengile încremenite;
Adoarme vântu-n zări aprinse
Cu aripile ostenite.
Pe drumul plin de praf, agale
Pășesc plugarii-n pâlcuri dese;
În văi cavalul sună tainic
Atâtea doine ne-nțelese.
S-aprind făcliile-nserării
Arar, tot una câte una,
Și in veșmântul lor de aur
Așteaptă să răsară luna...
Din Junimea Literară, 1911
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentează