Alexandrina Scurtu n. 20 iulie 1880, Râmnicu Sărat, jud. Buzău, d. 1949.
A urmat Pensionul Humpel din Iaşi, și a studiat artele plastice la Dresda.
Din anul 1901 s-a stabilit la Galaţi, unde a fost profesoară de desen la Liceul de Fete „M. Kogălniceanu”; începând din 1916 îi apar versuri în „Capitala”, „Literatorul”, „Însemnări literare”, „Sburătorul”, „Lectura pentru toţi”, „Cuvântul Galaţilor”, „Săgetătorul”, „Năzuinţa”, „Rampa”, „Ramuri” ş.a.; a înființat un salon literar şi fost unul dintre inițiatorii revistei „Dunărea” (25 mai - 16 noiembrie 1919), în care a publicat poezie şi proză (sub pseudonimul Daia); în primii ani ai „Sburătorului” face parte din nucleul cenaclului condus de E. Lovinescu; a divorțat (1921) și s-a recăsătorit cu avocatul Ioan Crăciun-Fostini.
A fost membră a Societăţii Scriitorilor Români.
Debut editorial, cu „Sonete” (1920).
Colaborări la publicaţii: Cuvântul Galaților, Dunărea, Dunărea de Jos, Sburătorul, Sburătorul literar, Viaţa Românească, Adevărul literar şi artistic, Cele trei Crişuri, Cuget clar, Rampa, Ramuri, Revista vremii, Moldova de jos, Orizonturi.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentează