Eu sunt soldat şi ştiu că sunt soldat,
Aflat la cătănie-n regiment,
La ordinele celor ce-s în drept,
Să-mi dea povara stării de soldat.
Eu sunt soldat şi lupt pentru cetate,
Nu eu am drept la ordin, la cuvânt,
Eu sunt doar osul temeliei din pământ
Ca neamul să existe-n libertate.
M-aţi scos pe Olt, pe Nistru,
la război, La Jiu, la Mărăşeşti, la Oarba, la Carei,
V-am dat de-atunci şi toţi copiii mei,
C-aşa a fost consemnul pentru noi.
M-aţi scos în stradă, ieri, la Timişoara,
Mi-aţi spus că-i stare gravă, că-i război,
Şi-aţi ordonat să fiu, atunci, cu voi,
Să-mi apăr Neamul şi să-mi apăr Ţara.
Eu sunt soldat și știu că sunt soldat.
Puteam eu, oare, să nu fiu soldat,
Când străzile ardeau ca-n plin război,
Când aşteptam să cadă peste noi
Năpăstuiri din veacul blestemat?
M-aţi pus din nou la aspră încercare
Şi m-aţi lăsat să văd, să-ndur, să tac,
Dar eu, soldat, am înţeles ce fac
Când strada-mi devenise Înălţare.
Am fost în postu-mi şi voi fi mereu,
Acolo unde-i locul de soldat,
Acolo unde ţării am jurat
Să-i fiu acelaşi ca şi tatăl meu.
Şi-acum, când focul armei a-ncetat,
Îmi spuneţi că sunt laş şi criminal
Şi vreţi să mă chemaţi la tribunal
Să m-acuzaţi c-am tras, c-am împuşcat.
Dar a-ţi uitat, sau nici n-aţi bănuit
Că şi eu sunt român, la fel ca voi,
Că sunt ostaş al ţării, la nevoi,
La postul meu cel greu, cel chinuit.
Eu voi plăti mereu ce voi furaţi,
Mă veţi găsi pe mine vinovat,
De tot ce pentru voi am suportat,
Ca eu să lupt iar voi să fiţi bogaţi.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentează