Goarnele din nou sunară,
Ceas de jertfă şi temei,
Şi-a răspuns întreaga Ţară,
Şi-a răspuns ostaşii ei.
Ce frumoşi erau soldaţii,
Fiecărui regiment,
Când îmbrăţişau Carpaţii,
Când rosteau cu toţi: Prezent!
Şi când iar s-a dat semnalul,
S-au dus toţi prin plumbii grei,
Îi chema, gemând Ardealul,
Sfânta zi de la Carei.
Vreme bună, Ţară bună!
Sânt ostaşul tău cel drag,
Vin din veacuri de furtună,
Vin din cântecul din steag.
Vreme bună, Ţară bună!
Sânt feciorul tău semeţ,
Cugetul numit de lună,
Şi-ncărcat de frumuseţi.
Vreme bună, Ţară bună!
Grai al doinei, românesc,
Îmi pun sufletul pe strună,
Şi din suflet te doinesc.
Vreme bună, Ţară bună!
Timp de rod şi biruinţă,
Glasul tău prin veac răsună,
Lângă zestrea de părinţi.
Vreme bună, Ţară bună!
Ţărm cu frumuseţi spre viitor,
În adânc de cronici sună,
Verbul tău nemuritor.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentează