Dormiţi, dormiţi în pace, viteji nemuritori!...
Cu albe-nourate cădelniţe de flori,
Coboară Primăvară - purtând făclii de astre,
Să binecuvânteze prinosul jertfei voastre ...
Dormiţi, dormiţi în pace, viteji nemuritori!...
Îmbujoraţi la faţă, de caldul vostru sânge,
Pământu-i ca o mamă - la sânul ei vă strânge...
El va cules cucernic în focul bătăliei,
Când vă slăvea câmpia cu ruga ciocârliei.
Dormiţi, dormiţi în pace, viteji nemuritori!...
Din sufletele voastre un suflu nou se naşte,
Noian de oseminte ne-aţi lăsat ca moaşte,
Iar macii - flori de sânge aprinse pe câmpie -
Sunt inimile voastre, care ţâşnesc din glie...
Dormiţi, dormiţi în pace, viteji nemuritori,
Din jertfa vieţii voastre va naşte viaţă nouă,
Căci picurii de sânge - ca picurii de rană,
Înviora-vor Neamul ce v-a crescut pe voi,
Viteji căzuţi în lupte, nepieritori eroi...
„Opriţi-vă o clipă, năvalnici trecători,
Voi ce striviţi în calea nevinovatei flori,
Opriţi-vă o clipă urmaşilor voioşi,
Trecutul vă reclamă spre morţii glorioşi...
În câmp, prin munţi, în crânguri, pe netedul platou,
Sub fiecare cruce se află un erou,
Oriunde-a fost o luptă, pământul se cunoaşte,
Sânt mii şi mii de oase, nepreţuite moaşte.
Ce strălucesc în soare prin fund de văi uitate,
Sclipind cu vii reflexe pe pietre nestemate...
Sânt mii şi mii se oase sub zările albastre,
Ce-aşteaptă îndurarea recunoştinţei voastre...
Voi, cei rămaşi în urmă, cei supravieţuitori,
Voi treceţi înainte, voioşi, nepăsători
Păduri şi munţi vă cheamă, cu glasuri de eroi,
Opriţi-vă o clipă... sânt morţii din război,
Feciorii ce căzură alături de părinţii,
Punând pe fruntea Ţării, cununa biruinţă...
Sânt mii şi mii de oase sub zările albastre,
Ce-aşteaptă deşteptarea recunoştinţei voastre.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentează