Iubeşte-mă cât încă mai sunt viu
şi brațele mai ştiu să-ți înflorească
pe-această perspectivă de sicriu
care-a venit să ți se spovedească.
Cuminte n-a prea fost, o ştii prea bine,
dar niciun trădător n-a fost, o ştii
că s-a întors îndurerat la tine
ca la un câmp udat de ape vii,
n-a prea ştiut să cadă în genunchi
şi să-şi consume vremea-n rugăciune,
dar te-a băut şi şi-a făcut din trunchi
altar de jertfă şi de-nchinăciune
unde doar numai noi aveam acces
fără întrepătrunderi din afară.
De-i va ramâne umbra un eres
s-o povesteşti in fiecare seară.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentează