M-asemăn cu raza din brâul de sori
Ce-abia că-l atinge pământul…
Țesându-și argintul pe margini de nori
Ea uită pământul, pământul!
Din pufuri vrăjește imagini de zori,
N-aude cum cântă pământul…
Luminile-și farmă în sânuri de flori
Și uită pământul, pământul!…
Ci sorii s-apleacă încet spre apus
Abia se mai vede pământul…
Se-nfioară deodată și raza de sus -
Uitase pământul… pământul!…
Beiuș, 8 octombrie 1913
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentează