În zadar îmblu făr-încetare
De-a lung pe poduri, în sus și-n gios,
Nu aflu gazdă, și zău! Îmi pare
Că-s într-un haos foarte glodos.
Despre Concordie întrebi pe-oricine.
Dar nu e mijloc să o găsești,
Încât, la urmă, a crede-ți vine
Că nu-i concordie-n București.
Am fost s-o caut pe la mașina
Ce soarbe apa prin guri de foc.
La Cișmigiul mandră grădină,
Care-ți cârnește nasul din loc.
Prin tot orașul, la distanță
Am îmblat numai de flori de cuc
Am fost chiar pe la Caimata…
Și de atunce parcă-s năuc.
Catind tot hojma camera bună,
Am agiuns până la Dealul Sfânt
Ș-am găsit una… da-n ea s-adună
Prea mulți de oaspeți ce cer cuvânt.
În sfârșit, nu știu; ori în ce parte
După Concordie-am alergat,
Trudele mele au fost deșarte,
Căci peste dânsa încă n-am dat!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentează