Pe paginile albe stă gându’n loc de-acum.
Mă prinde iar tristețea sfârșitului de drum,
Și gândul către tine îmi cade peste față:
Cascadă de lumină pe-un bloc etern de ghiață.
Pe rândurile negre stă mâna care-a scris,
Pe care, deodată, ca un trezit din vis,
O trag’napoi… Mi-e teamă - numai având ce-ți scrie -
Că va rămâne moartă, acolo pe hârtie.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentează