(poem dramatic de Radu Gyr și N. Milcu - fragment din Actul I - Țara Gâzelor)
SÂNZIEN
Iubire! Simt în mine o ghiară de vrăjmaş...
Iubire!... Trece vântul, sălbatec, prin panaş...
Iubire! - Mi-i panaşul de-argint, un nor de fum.
Iubire... ‘S cerşetorul întârziat pe drum!
...Un cavaler din basme cu haina sfâșiată
Doi ochi în cearcăn vânăt, o liră sfărâmată,
Sau fluture sfielnic cu aripele strânse!...
(celorlalţi)
Urăsc sfiala voastră! Nu vreau petale plânse...
Şi florile-astea moarte să mi-le daţi pe foc!
Voi merge însu-mi, singur...
BĂRGĂUNUL SFETNIC
Stăpâne, stai pe loc!
(Toţi sunt încremeniţi. Sânzien, vizionar)
SÂNZIEN
E dincolo de lume, pe celălalt tărâm!
Şi totuşi, e aproape!... Iubim şi o urâm...
O blestemăm, şi totuşi ni-i binecuvântarea;
E floarea câmpurilor, a glastrelor, e floarea
De pretutindeni!... Însă ea nu-i în nici o parte!...
BĂRGĂUNUL SFETNIC
De nu ar fi minunea n'ar fi aşa departe...
SÂNZIEN
Pleca-voi singur, singur! Voi n'aţi găsit-o, eu
O voi afla!...
BĂRGĂUNUL SFETNIC
Dar bine...
SÂNZIEN
Ştiu: drumul este greu...
O ALBINĂ
Spre țara floarei?... Doamne, cu tine vor zbura
Şi aripile noastre pe lângă-aripa ta!
BĂRGĂUNELE SFETNIC (înduplecat de gând)
Venim cu tine, doamne!
SÂNZIEN (fericit)
Cu toţi?... Adevărat!?...
Curteni, curteni, să mergem! Să dați foc la palat!
Aşa e?... Sunteţi gata? – înebunesc de dor!!..
TOȚI
Trăiască voevodul şi floarea-florilor!..
SÂNZIEN
Cutreerai pământul, nebun, din floare'n floare,
De-aş fi putut, - s'o aflu aş fi zburat în soare.
Iar seara'nvins de trudă, la umbra din poiene,
Visam... la luna'n aripi şi stele pe antene...
TOŢI
La drum spre ţara mândră a floarei - cosânzene!
SÂNZIEN
Ori şi unde va fi ţara
Orice stăvili ne-ar desparte,
Pân'la ea ori câtă cale
Lungă-ar fi, cât de departe,
Voi zbura, nebun, s'o aflu
Chiar de-nvins de vânturi grele,
Într'o zi au s'o mângâie
Numai aripile mele...
LIBELULA (din colţul ei de umbră)
Vă cer, aripi de ceară, un strop de îndurare.
Ai milă... până mâine... Eu mor de întristare...
Şi aş muri şi altfel, chiar t u de m'ai iubi;
O libelulă moare când a trăit o zi...
...În zori, putea-vei, tânăr, călăuzit de gând,
Hotarul ţării tale de gâze sfărâmând.
Să zbori... să zbori departe pe drum de raze lungi...
Dar n'ai s'ajungi la floare... Nu trebuie s'ajungi...
(„Universul literar” – 22 august 1926)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentează