Viperă cu ochii vineţi
Şi cu limbă de otravă
Eu te ştiu, - că'n suflet multă
Din licoarea ta bolnavă
Adunat-am pentru mine,
Pentru ea şi pentru-acele
Care-ar fi crezut vr'odată'n
Taina cântecelor tale...
Şi te-am strâns la piept, cu grijă,
Sub cămaşa de mătasă
Şi ne-am furişat alături
Sub o straşină de casă
Şi-am scornit, - proptit cu ochii
Într'o stea ce-avea să cadă, -
Din otrava ta de şarpe,
Cea mai dulce serenadă!...
Şi de ne-a crezut stăpâna
Aplecată pe fereastră,
Când era mai albă luna
Şi lumina mai albastră,
Ţie-ţi sunt de-apururi birnic
C'ai făcut să cânte 'n mine,
Nu 'nceputul!... ci sfârşitul,
Care-l presimţeam că vine.
Şi acum legaţi pe viaţă,
Clipa dulce şi otrava
Haide, fiindcă greu mi-e visul
Şi durută mi-i zăbava, -
Strânge tot veninul morţii
Şi la pieptu-mi ca'ntr'o cuşcă,
Cată-mi inima sub coaste…
Svârcoleşte-te... Şi muşcă!...
Din Universul literar, 30 septembrie 1943
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentează