Piramida - Alexandru Dominic

Ne’nvins, - ca un stilet enorm, pătruns

Prin inima pământului, ş'ajuns

Prin spatele planetei biruite, -

Stă vârful Piramidei neclintite,

însângerat şi mut, sclipind în soare, -

Şi, visător, e'n veşnică’aşteptare.

De mii de ani - universal şi greu -

Atras de Infinitul şi Misterul

Ce-l ocroteşte sus pe Dumnezeu, -

Stă gata să străpungă Cerul.

Dar visul Faraonilor ce dorm

În fund, adânc, sub mistica povară,

E-atât de greu, de tainic şi enorm,

Că Piramida, - neputând urni

Imensa lor tăcere milenară, -

E ţintuită’n loc.

...Aşteaptă-o zi

Când, - ostenită de a nu putea

Sbura la cer, - din desnădâjduire

Va mbrăţişa pe cei ce dorm sub ea.

Şi'ntrun gigantic salt de răzvrătire -

Cu vârful ei extatic, dominant -

Pe veci se va înfig - în Neant!..