În ceață - Virgiliu Moscovici-Monda

Vâslașule, zorește! Nu vezi, o pâclă grea

Ne urmărește barca stingheră și trudită.

Întinsul, adineauri ce limpede era,

Și’n urma noastră - acuma ce negură cernită!

Penumbra mohorâtă a sufletului meu

Pe marea imobilă treptat – treptat se’ntinde;

Și-aripa-i de’ntuneric, crescând pe cer mereu,

Livida depărtare întreagă o cuprinde.

Vâslașule, zorește! Curând va fi târziu...

Mi-e inima’nghețată și besna e deplină.

Mi-e dor de-un țărm cu soare, în sufletu-mi pustiu

Să simt din nou cum cântă o rază de lumină...

Din Sburătorul, 16 aprilie 1921