Amarele, profundele tăceri
Au ucis ziua de ieri.
Steaua, victoria, dragostea mea
Cine le fură, cine le bea?
Ah, aprindeți corabia.
Frângeți catargul și sabia,
Ne-amenință tot mai nebun
Nebiruitul, mărețul taifun.
Universul e văduv de bucurii.
Plecară cele din urmă copilării,
Cele din urmă povești.
Nici lămâița nu mai e la ferești.
Pentru ce să cutremurăm țărâna
Dacă ne putrezește mâna!
Pentru ce se invocăm cerul
Dacă nu ne aude misterul!
Propun o sinucidere generală
În costume de gală.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentează