Pe-aici poetul este rătăcit,
prin hârburi de anafură și besnă,
heralzii în tăcere i-au murit
și plânsu-i-au durerile în glesnă.
De vreme îndelungă-i călător –
cu pietrele și roua din grădină,
cu pulberea, cu norul tunător,
cu toamna îmbrăcată în rugină.
A năzuit o țară de povești –
Naiade în albastră legiune,
luceferi în betele îngerești
și verile cu umbră de cărbune.
Să fluture alaiele în zob,
pe lanuri să se scuture belșugul...
Din cupe să hălădue -
Și rob ca neaua să-i lucească meșteșugul.
O țară de lumină și de vis
poetul peste ani a căutat-o:
I-e sufletul de negură, închis
și țara pân' acuma n-a aflat-o...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentează