O ceaţă albă-n pânze se loveşte,
o lună-n cerul iernii îngheţat,
ca ochiul unui leu înfuriat,
din coama neagră a norilor luceşte.
Timonierul cârma o veghează,
o umbră-n beznă, mut şi-nfofolit;
pistoane de oţel, în ritm grăbit,
sub punte bat, motorul greu oftează.
Furtuna s-a oprit, dar duşmănoasă
a agitat cupola de opal
și firele de spumă galben pal
plutesc pe valuri ca dantela roasă.
Traducerea Octavian Cocoș
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentează