Am rătăcit cu dansatori
și ne-am oprit întrebători
la casa paşilor incerţi.
prin multă vorbă, zarvă, sfadă,
se auzea până şi-n stradă
un Strauss ştiut: "Treues liebes Herz".
Se proiectau pe jaluzele
ușoare umbre, umbre grele,
grotești, mecanice, ciudate.
Nălucitor se depănau,
corn şi vioara le cântau,
păreau că-s frunze-n vânt jucate.
Automate marionete,
siluetatele schelete
se aliniau într-un cadril.
S-a luat de mâna-ntreaga bandă
dansând o gravă sarabandă;
strident au râs şi infantil.
Un amorez ca o fantomă
chircit la vreun piept cu goma
părea să-ncerce a cânta
ori un automat cumplit
ieșea s-aprindă un chibrit
și c-un om viu chiar semăna.
Şi m-am întors spre-amorul meu:
"se-nvârte prafu-n praf mereu,
dansează morţii doar cu morţi."
Dar ea era numai urechi
pentru vioară. -Ntre perechi
pătrunse-n casă, pe sub porţi.
Deodată tonul a fost fals,
se plictisiră toţi de vals
și umbrele înţepeniră.
Când zorii, strada poleind
cu încălţări din fir de-argint,
înfricoșați, mi se iviră.
Traducerea Mihai Rădulescu
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentează