Mă iubește-o cămașe.
Albă, gingașă, mă-mbracă în dulce văpaie,
eu asud obosit, ea desface mătase
și-o port pe brațe-n odaie.
Mă iubește-o cravată.
De gâtul meu se atârnă și nu se desprinde.
E roșie și roșul nu minte
și veselă - o lumină e toată.
Mă iubește-o haină.
Mi se așază pe umeri, mă strânge.
Stă pe inima mea și-i ascultă bătăile,
cântă pe pasul de sânge.
Mă iubește-o batistă.
Flămândă și tristă lacrimi poftește
atât de mică, atât de cutată.
Și pumnul o strânge pruncește.
Mă iubește-o pernă.
Fruntea sură în ea mi-o afund.
E adâncă și-n somn mă scufund
pe-o apă ce trece, grea ca o piatră de prund.
Vezi cum zâmbesc, rătăcit în lucernă,
ce tânăr trec, plin de vlagă?
Visez și uit că mă iubește o pernă
și uit să-i spun că mi-e dragă.
Mă iubește-o haină.
Cu sfială și-n taină
nu spune ce-o doare
și fără s-o mângâi o iau la portare.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentează