Barbu Cioculescu - Biografie

 Barbu Cioculescu (n. 10 august 1927,[1] Paris, Franța – d. 19 martie 2022, București, România) a fost un poet, scriitor, eseist, critic literar și traducător român. Era fiul criticului literar Șerban Cioculescu și nepotul (de unchi) al muzicologului Radu Cioculescu.

Opere literare

1968, Cerc deschis, București;

1970, Media luna, București;

1974, Poemii, București;

1976, Palatul de toamnă, București;

1998, Navigând, navigând, București;

2000, Grădini în podul palmei, București;

2003, Lecturi de vară, lecturi de iarnă, București.

2004, Mateiu I. Caragiale. Receptarea operei, Târgoviște;

2005, De la Mateiu, citire..., Târgoviște.

Traduceri

Anatole France, Cele șapte neveste ale lui Barbă Albastră, București, 1992;

Bram Stoker, Dracula, București, 1992;

A. E. van Vogt, Silkie, București, 1993;

Eugen Ionescu, Căutarea intermitentă, București, 1994;

Jean Tardieu, La persoana întâi (Partea umbrei), București, 1994;

Alain Finkielkraut, Umanitatea pierdută, pref. Cristian Preda, București, 1997;

Charles Ferdinand Ramuz, Dacă soarele nu s-ar mai întoarce, București, 1998;

Gottfried August Bürger, Aventurile baronului Münchhausen, pref. trad., București, 2003.

Premii literare

1947 - Premiul „Ion Minulescu” pentru volumul Steaua Păstorului (rămas manuscris din cauza cenzurii din epocă).

1995 - Premiul Uniunii Scriitorilor pentru ediția Opere de Mateiu I. Caragiale.