Iată că vântul se făcu tăcut,
tăcută e marea,
tăcut e totul- dar strig;
ascult singur, strigătul inimii mele,
strigăt de dragoste, strigăt de rușine
al inimii mele ce arde
de când te-am întâlnit, m-ai privit
și de-atunci nu mai sunt decât un lucru firav.
Strigă și arde inima mea fără-alinare
de-atunci, și nu mai sunt
altceva decât o ruină părăsită.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentează