Mi-e somn adânc şi obosit sunt foarte,
nu mă mai recunosc în tot ce fac,
vreau somnoterapie de un veac
într-un gheţar de lacrimi, de departe.
Îmi urlă-n nervi ceasornicele sparte,
eternitatea parcă are trac,
vai, insomnia m-a lăsat sărac,
mi-e dor să dorm o viaţă şi o moarte.
Am fost întreg şi am rămas o parte,
într-o luciditate fără leac,
rămân tot rac, în strâmtul zodiac,
leoaica mea de mine se desparte.
Las mâna mea ca-n somnul meu buimac,
să-ncheie ea, căzând, această carte.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentează