I.
Stoarce, Dumnezeu, lămâia lunii
să se facă simplitatea cerului
trimite-ne vestea minunii
ca pasărea de cârpă-a luminii
pentru bucuria sufletului.
Când nu se mai văd orașele,
când se îneaca averea armatorilor din port
când se îmblânzeste furtuna ca mielul
când se-așează ruga în genunchi ca mulsul vacilor
coboară îngerii cu mișcări încete de înot
despărțind întunericul.
Așa ți-am apărat mierea cărnii de țânțari
și grădinar cu stropitoare de răcoare eram
te doream cu întristări de marinar
am chemat luna cu capul de păpușă spart
și nu te-am deșteptat - și-mi alergau în sânge armăsari
eram cerșetor, tu pâine caldă
eram dupa boală la spital, erai o scrisoare
și te așteptam cu ferestrele deschise
ce personaje lustruite de porțelan
am clădit nopții turnuri de zăpadă
și Hamleți tremurând pentru un scârțâit de poartă
ca rufele atârnate pe frânghie
m-am zbătut ca un lup în capcană
m-am chinuit și am țipat și n-am murit
cu constatări de soiul acesta mi-am petrecut noaptea
și dimineața a venit ca strachina cu lapte în răsărit.
II.
Te privesc de atâta timp cu ochi tandri de măgăruș
că-ți fac rău insectele ochilor mei
ți-e legat părul ca la căței
și ți-e trupul întins ca pielea de mănușă.
Dormi lânga mine ca un strat de flori
ești tăcerea dunelor submarine care
visează întâlniri ascunse cu scafandri
mări pătrunse de balene pentru iubire
și peștișori colorați circulând în formă de scrisori.
Blana de vulpe în răsăritul soarelui întinsă
se răspândesc în aer șoimii albi ai bucuriei
îmi place dragostea în fânul proaspat cosit cu urzici
și prietenia în odăile cu mobile vechi și mici.
Pentru mâine
să mă plimb cu tine în grădina publică
fii păpușă
să-ți înțeleg mecanismul
fii pisică
să mă joc cu tine altfel
fii sora mai mica
să mă îngrijești
să nu mai presupui că te înșel
să-ți fiu Polichinelle cu muzica.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentează