Parcă se cerne cerul pe pământ:
minunea asta îmi răpeşte timpul,
e ca o muncă până peste cap,
la care nici măcar nu-mi vine schimbul,
aproape că n-am vreme să respir,
n-am când să-mi trag o clipă răsuflarea,
nici nu mai am putere să mă mir,
în plus, aud că se va-ntoarce marea!
Aceste clipe sigur nu-s reale,
fiindcă nu poate fi adevărat
cum şedem noi pe iarba înflorită,
în mijlocul pământului spălat,
reale sunt doar celelalte zile,
teribil de reale şi de lungi,
şi serile acelea nesfârşite,
când vii mereu spre casă şi n-ajungi.
Bem vin şi ne uităm în sus la ceruri,
din trupul pâinii ca din Rai muşcăm,
şi ce frumos ne-am îmbrăcat, ai zice
că ne-am gătit să ne înmormântăm.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentează