N-am altă Ană,
mă zidesc pe mine,
dar cine-mi poate spune că-i destul
când zidul nu se surpă
de la sine,
ci-mpins de-o toană
de buldozer somnambul
înaintând de-a valma prin coșmar.
Și iar zidesc
cum aș zidi un val,
a doua zi iar,
a treia zi iar,
a patra zi iar,
o mănăstire pururea lichidă
sortită să se năruie la mal;
și iar zidesc, o, var
și cărămidă
și, fără de prihană,
o făptură
ca armătură
visului infam:
n-am altă Ană
și pe mine chiar
din ce în ce mai rar
mă am.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentează