Când se-ntorc primăvara cocorii,
și turturelele, și lăstarii,
se frământă sufletul meu ca brațele morii
pe sub secerea lunii.
Mă laud că sunt neam de plugari
și mă visez pe ogor după plug.
Liniștea brazdelor mari
arde în inima mea ca pe rug.
Caut colțul ierbii prin parcuri,
rătăcesc pe alei...
sete mi-e de vântul din larguri,
dor îmi e de oi și de miei.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentează