Împărat e fiece țăran
și viața sa împărăție
astfel petrecut-au pe pământ
moșii mei curați în sărăcie.
Nu averea fost-a pentru noi
semnul de noblețe și renume
ci credința care ne-a-mbrăcat
cu miros din ceelaltă lume.
Când primit-a harul ziditor
fiece pruncească-ncheietură
și-nfășată-n pânză de fuior
adormi cu capul pe scriptură.
Împărat e fiecare om
și soția sa împărăteasă
e al nostru cerul pe pământ
întrupat în pâinea de pe masă.
Înfrățit cu toate câte sunt
prin blândețea firii din iubire
ziditoare fără a jigni
stăpânind în pace prin slujire.
Raiul s-a întins și pe la noi
Văi cu văi coline din coline
și când ies pe drum din sărbători
varsă mir țărâna după mine.
(Pictura „Țăran bătrân” de Aurel Băeșu)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentează