Frate dragă, din grădină,
îți trimit în dar un crin,
să-ți mângâie lin privirea,
cu veșmântul lui divin.
Floare dragă, floare dalbă,
cât de mult aș vrea și eu,
îmbrăcat în haină albă,
să mă duc la Dumnezeu.
Răsădit acolo sus,
în grădina minunată,
să-mi simt viața-mbălsămată,
cu iubirea lui Iisus.
Plâng înăbușit în noapte
și suspin cu glasul stins,
dă-mi veșmântul alb de nuntă,
cu crini minunati încins.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentează