Trăiesc flămând, trãiesc o bucurie,
frumoasă ca un crin din Paradis,
potirul florii e mereu deschis
și plin cu lacrimi si cu apă vie,
potirul florii e o'mpărăție.
Nu plângeți că eu mă duc pe lângă voi,
sau c'o să fiu zvârlit ca un gunoi,
cu hoții în același cimitir.
Căci crezul pentru care m'am jertfit,
cerea o viață grea, o moarte de martir.
Când răii mă defaimă și mă-njură
și-n clocot de mânie ura-și varsă,
potirul lacrimilor se revarsă
și-mi primenește sufletul de zgură,
atunci Iisus de mine mult se'ndură.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentează