(Cântecul milei)
Îmbătrânim, maestre bagi de seamă?
Pe-al nostru scris trec ani si ani de zile
începem să contăm printre fosile
revistele ce ies nu ne mai cheamă!
Cu rime noi, cu ritmuri mai subtile,
au răsărit atâți poeți de seamă!
De umbra noastra nimeni n-are teamă!
„Nu-nvie morții, - e-n zadar, copile!”
Dar totuși, parcă inima-ți învie
când vezi că vreo cucoană te mai știe
în unele reuniuni burgheze
Și mai ales te prinde bucuria
când vezi cum, achitându-și datoria,
confrați mai tineri vin să te lanseze.
Îmbătrânim, maestre bagi de seamă?
Pe-al nostru scris trec ani si ani de zile
începem să contăm printre fosile
revistele ce ies nu ne mai cheamă!
Cu rime noi, cu ritmuri mai subtile,
au răsărit atâți poeți de seamă!
De umbra noastra nimeni n-are teamă!
„Nu-nvie morții, - e-n zadar, copile!”
Dar totuși, parcă inima-ți învie
când vezi că vreo cucoană te mai știe
în unele reuniuni burgheze
Și mai ales te prinde bucuria
când vezi cum, achitându-și datoria,
confrați mai tineri vin să te lanseze.


Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentează