Roua plural - Nina Cassian

1
marginea umblă
pe lângă fluviu
ca mama pe lângă fiu
slava să fie a celui ce mie
îmi lasă marginea

2
citește și nu te speria
că nu-nțelegi de la-nceput
citește și a doua oară
și-a unsprezecea oară stăruind
și vei simți cum leagănul se mișcă
în foșnetul unor azururi
și stăruind te vei simți citind
stând între omoplații unui înger
cuvintele ce n-au fost încă scrise

3
o teamă
o sfială
ceva ce nu vrea de la sine să treacă
un înțeles un semn că dumnezeu
te părăsește din iubire
un semn în care trebuie să suferi
un înțeles cu sâmburele tare
ești singura lui ploaie
plângi
rugându-te vei îndemna să chemi
vei învăța să chemi
vei învăța să ierți să intri
vei învăța să fii primit cu daruri

4
că nu mi-e dor de nimeni
că toți cu mine sunt
că nicăieri părerile
și că aici e neîncăpător
că mama trece printre crengături
că toate într-acolo sunt pornite
că mi se-ntoarce tot ce dau
că omul află
dar nu merită să știe

5
calme păsări
pliscuri prin care alunecă sufletul
sine din sine venind
zgripțori albi poartă

cu față de valuri cu cheia în brațe
victima înaintează cu umerii
în seninătate
chipul morții inspiră încredere taină
acoperită de flori văd plutirea
aud prăpastia

6
plină de sfințenie creanga
înmugurind
tot așa vreascul
rupându-se fără durere
în căușul mâinii
cărbunii peste cenușă

7
numele vine
de foarte departe
însoțit de îngerul de la botez
el ni-l alege
nimeni de pe pămînt
n-ar face-o mai bine

8
a sta pe margini și a privi
nu înseamnă
a sta degeaba
ci a înțelege fluviul liniștit
curgând la vale plin
de înotători și înecați
seninătatea lui calmează
nevinovat e fluviul spui
și te arunci în valuri

9
pe celălalt mal
unii ajung cu barca
alții înoată repede repede
eu niciodată nu fac astfel
eu nu mă grăbesc
pentru că vis minunat visez
pentru că nu pot altfel să fiu
eu înconjur fluviul
pas punînd lângă pas
de la vărsare către izvor
și înapoi spre vărsare

10
piatră neridicată
ecoul ei în prăpastie
nu se va auzi
o macină soarele
ploi lin și cu milă și neauzit
o fac prund în izvorul
ce calcă prăpastia cu pașnic pas
departe tot mai departe
dacă există un capăt
lin și cu milă și neauzit
îl vor găsi împreună.

(Poezie din volumul „Roua plural”, 1999)