Unde sunt frunzele
hrănite cu sângele
dragostei noastre?!
Unde e sângele verde
al frunzelor tinere?!
Și apele unde sunt
limpezi de sufletul nostru?!
Și sufletul unde e
limpezit de tremurul de ape?!
Unde e pasărea
trezită în zori
de șoaptele dragostei noastre?!
Unde e dragostea noastră
trezită în zori
de-al păsării cântec?
O ceață caldă de frunze
alunecă printre arbori
și eu de ea mă lipesc, iubito,
precum atunci, precum atunci -
de făptura ta somnoroasă.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentează